Realitatea Virtuală ajută poliția să interacționeze cu persoanele care suferă de autism

Oamenii de știintă au demonstrat că perioada maximă de dezvoltare a creierului uman se află undeva între vârsta de 0 și 3 ani, fapt ce sugerează într-un mod cât se poate de evident că perioada în care trebuie să se înceapă intervenția terapeutică trebuie să se găsească undeva în acest interval.

Tulburarea de spectru autist poate să apară în orice familie, indiferent de rasă, etnie, zonă geografică sau nivel de educaţie. Nu se poate vindeca, dar cu intervenţie timpurie intensivă, până la 50% dintre copiii cu autism pot duce o viaţă independentă.
Prin terapie, copilul învaţă, într-un mod structurat, cum să vorbească, cum să se comporte, cum să fie independent. Fără terapie, simptomele autismului se agravează în timp. De aceea neintegrarea copilului diagnosticat într-un program individualizat de terapie specifică îl privează de toate aceste lucruri, acest copil riscând să se transforme, în final, într-un adult neintegrat şi de cele mai multe ori, instituţionalizat.

Scenariu prezentat in film:

Un om cu autism iese dintr-un magazin fără să plătească pentru o jucărie pe care a luat-o. El este urmat de un angajat al magazinului care îi solicită să se întoarcă înăuntru. Situația escaladează rapid, iar poliția este chemată.
Ofițerii au ajuns la fața locului, și au de ales: să confrunte omul și să riște ca situația să devină violentă sau să încerce o abordare diferită.
Scenariul face parte dintr-o simulare a poliției, dezvoltată de Axon – compania cunoscută cel mai bine pentru dezvoltarea Taser – astfel încât ofițerii de politie să poată învăța cum să interacționeze cu persoanele care au autism și cum să gestioneze situațiile de acest gen. În 2018, guvernul S.U.A. a estimat că aproximativ 1 din 40 de copii este diagnosticat cu autism.

În această săptămână, compania a anunțat un parteneriat cu poliția din Chicago pentru a instrui ofițeri să utilizeze căștile de realitate virtuală. Programul dezvoltat cu ajutorul experților în domeniul sănătății mintale și al autismului, va fi disponibil pentru departamentele de poliție din SUA.
Pentru moment, compania Axon oferă două module de instruire: una pentru autism și una pentru tratarea persoanelor cu schizofrenie.

„Abilitatea de a recunoaște diferenta dintre o persoană care actioneaza într-un mod neobisnuit din cauza autismului și o persoană care ar putea fi un pericol pentru tine sau cei din jur, poate fi o linie foarte fină. Când încerci să faci această judecată foarte repede, pot apărea greșeli.”, a spus David Kearon, reprezentant al grupului Autism Speaks.

Polițiștii folosesc căști asemănătoare cu cele utilizate pentru jocuri video și sunt imersați imediat într-un teren de pregătire pentru realitatea virtuală. Aceștia pot alege scenariul și pot trece prin fiecare scenariu de formare în doar cinci minute.
În scenariul de autism, ofițerii experimentează mai întâi din punctul de vedere al persoanei cu autism, urmărind cum se apropie angajatul magazinului într-un mod furios. Poliția este chemată și ofițerii sosesc să se confruntă cu el.

Ofițerii sunt învățați că luminile intermitente și sirenele pot fi stimulatoare și doar oprirea lor ar putea ușura situația. Ei sunt, de asemenea, încurajați să rămână calmi, să evite confruntarea fizică a persoanei și să angajeze ofițeri special instruiți de la o echipă de „criză de sănătate mintală”, dacă departamentul lor are unul.
De asemenea, instruire poate crea „un sentiment de empatie” și subliniază că alte metode cum ar fi strigarea sau apucarea unui suspect „pot dăuna foarte mult unei persoane cu autism”, a declarat Rick Smith, fondatorul și CEO Axon într-un interviu acordat pentru The Associated Press .
„Decât să instruim poliția cum să folosească un Taser, poate că ar trebui să-i antrenăm cum să nu îl folosească”, a mai adăugat.

Departamentele de poliție mari și mici au avut dificultăți în a răspunde apelurilor care implică persoane cu autism.
În Graham, Texas, la aproximativ 200 de kilometri vest de Dallas, un bărbat de 19 ani arunca cu pietre în gardul vecinului său. Adolescentul cu autism, Michael Moore, a avut dificultăți în a comunica cu ofițerii de poliție, așa că aceștia au presupus că ar fi putut fi beat sau sub influența drogurilor. Au încercat să-i dea un test de alcoolemie, iar când a eșuat la test, s-au decis să-l aresteze. În video apare și mama adoleșcentului, spunând despre acesta că are o formă de autism.

După acest incident, Brent Bullock, șeriful interimar din Graham, a declarat că toți cei 25 de ofițeri ai săi au urmat cursuri de indentificare a persoanelor cu autism, și că au primit ghiduri de teren pentru a identifica dacă cineva ar putea avea autism sau ar putea suferi de o criză de sănătate mintală.

Axon intenționează să furnizeze gratuit cursuri de indentificare a persoanelor cu autism la achiziționarea de dispozitive Taser. Sute de agenții de aplicare a legii utilizează deja alte produse ale companiei, cum ar fi pistolul Taser și camera video corporală.
„Experiența realității virtuale poate fi mai eficientă decât instruirea convențională, deoarece ofițerii pot simți cum e să fi în pielea bolnavului” a spus Rick Smith, CEO Axon.

 

REPERE DE DIAGNOSTICARE PRECOCE A AUTISMULUI:

  1. Este în cea mai mare perioadă a timpului anxios şi speriat;
  2. Îşi acoperă urechile cu mâinile atunci când se aud anumite zgomete;
  3. Uneori este autoagresiv sau agresiv cu cei din jur;
  4. Uneori manifestă teamă nejustificată;
  5. Nu manifestă nevoia de afecţiune;
  6. Are reacţii anormale faţă de stimuli normali;
  7. Când este dus într-un loc necunoscut nu manifestă interes pentru explorarea mediului;
  8. Are probleme de alimentaţie sau de somn;
  9. Manifestă aversiune faţă de schimbări şi se manifestă prin crize de plâns;
  10. Are anumite reacţii corporale repetitive cum ar fi bătutul din palme sau legănatul;
  11. Nu reacţionează la anumite tonalităţi ale vocii;
  12. Uneori aveţi impresia că nu aude atunci când vorbiţi cu el;
  13. Nu imită expresiile faciale sau gestuale;
  14. Lipseşte comunicarea non-verbală;
  15. Nu încearcă să vă atragă în activităţile lui;
  16. Nu se uită la lucrurile pe care le priviţi şi dumneavoastră;
  17. Nu priveşte spre un obiect pe care îl indicaţi;
  18. Nu răspunde atunci când este strigat pe nume;
  19. Nu imită ceea ce faceţi;
  20. Îşi fixează privirea spre un punct fix şi o menţine mai mult de 1 minut;
  21. Nu răspunde la instrucţiuni simple (hai la mama, vino la mine);
  22. Nu vă aduce obiectele indicate de dumneavostră;
  23. Are comportamente repetitive faţă de anumite obiecte (exemplu: învârte roţile de la maşinuţe foarte mult timp);
  24. Nu urmăreşte cu privirea persoanele sau obiectele care se mişcă în câmpul lui vizual;
  25. Are o hipersensibilitate la sunete, unele dintre ele provocând crize de plâns şi nimic din ceea ce faceţi nu îl calmează;
  26. Începe să plângă fără un motiv pe care să-l puteţi depista, iar aceste episoade de plâns durează o perioada îndelungată;
  27. Este dificil de calmat atunci când plânge;
  28. Evită de cele mai multe ori contactul vizual atât cu dumneavostră cât şi cu ceilalţi;
  29. Nu întinde mâinile atunci când vreţi să îl luaţi în braţe;
  30. Zâmbeşte foarte rar sau deloc;
  31. Nu reacţionează atunci când îi acordaţi atenţie;
  32. Adopta posturi bizare;
  33. Nu îi place să fie atins sau luat în braţe;
  34. Uneori pare insensibil la durere;
  35. A încetat să mai folosească anumite cuvinte pe care înainte le folosea.
  36. Copilul nu răspunde la solicitările adultului (decât când „vrea”) şi pare că nu aude sau nu înţelege ceea ce i se cere;
  37. Copilul protestează în momentul în care i se cere ceva şi se insistă pentru primirea unui răspuns;
  38. Jocul îi este marcat de un caracter stereotip (foloseşte obiectele sau jucăriile mereu în acelaşi fel, de exemplu: le închide/deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le învârte etc)
  39. Copilul nu foloseşte obiectele în scopul lor uzual (le linge, scutură, plimbă sticle pe care le umple şi le goleşte etc);
  40. Prezintă probleme de alimentaţie şi probleme ale somnului;
  41. Nu doreşte să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
  42. Merge pe vârfuri;
  43. Ecolalia (repetarea la nesfârşit a unor sunete, cuvinte, reclame tv etc);
  44. Poate să nu observe când pleacă şi când vine părintele de la serviciu.

Dacă vă regăsiţi copilul ca prezentând câteva din simptomele de mai sus şi dacă asta se întâmplă cu o frecvenţă şi o intensitate mică, motivele de îngrijorare sunt minime, dar dacă regăsiţi în comportamentul copilului multe din caracteristicile din listă, probabil are nevoie de ajutor suplimentar.

Adauga un comentariu